Bullying în școli: o problemă de siguranță și bunăstare care necesită intervenție structurată

Bullying-ul reprezintă o provocare serioasă în mediul educațional, care adesea rămâne invizibilă până când efectele sale dăunătoare devin evidente. Pentru a proteja elevii și a crea un climat școlar sigur, este esențial să abordăm bullying-ul nu ca pe o simplă tachinare „normală”, ci ca pe o formă gravă de violență între egali, care necesită o reacție consecventă, bine documentată și coordonată între elevi, părinți, cadre didactice și conducerea școlii.

Bullying în școli: definiție clară, semne, forme și pași practici pentru prevenție și intervenție

În continuare, vom explora ce înseamnă bullying-ul, cum îl putem identifica, care sunt formele concrete în care se manifestă, ce rol au actorii implicați și ce măsuri practice pot fi aplicate pentru prevenție și intervenție eficientă, cu accent pe specificul contextului românesc.

Ce este bullying-ul și cum îl diferențiem de alte tipuri de conflicte?

Bullying-ul este definit prin trei criterii fundamentale: intenția de a produce suferință, repetitivitatea acțiunilor și un dezechilibru de putere între agresor și victimă. Această definiție ajută la distingerea bullying-ului de alte situații, precum conflictele ocazionale sau tachinările reciproce. În România, cadrul legal educațional recunoaște bullying-ul ca formă de violență psihologică inacceptabilă, iar școlile au obligația să prevină și să intervină în astfel de situații.

Conflictul poate fi intens, dar nu implică în mod necesar un dezechilibru de putere și nici nu urmărește degradarea sistematică a unei persoane. Tachinarea este adesea reciprocă și se oprește când cineva exprimă disconfort. În schimb, bullying-ul se caracterizează prin continuarea acțiunilor chiar dacă victima semnalează suferința.

În mediul online, distincțiile devin mai subtile. Un singur act, precum distribuirea fără consimțământ a unei fotografii umilitoare, poate genera un efect de repetitivitate prin redistribuiri, extinzând agresiunea asupra victimei fără pauză reală. Astfel, cyberbullying-ul amplifică impactul negativ și necesită o atenție specială în prevenție și intervenție.

Manifestările bullying-ului în viața școlară și online

Bullying-ul se poate manifesta sub multiple forme, adesea combinate:

Bullying verbal: folosește porecle degradante, ironii legate de aspect fizic, familie, haine sau rezultate școlare. Deși poate părea o „glumă”, repetitivitatea îl transformă într-un instrument de control și intimidare.
Bullying relațional (social): exclude organizat elevi din grupuri, răspândește zvonuri, izolează social victimele, ceea ce afectează profund sentimentul de apartenență.
Bullying fizic: include îmbrânceli, piedici, distrugerea obiectelor personale, agresiuni în spații fără supraveghere, cauzând frică și durere fizică.
Bullying psihologic: intimidare, șantaj emoțional, umilire publică și forțarea la comportamente degradante, adesea susținut de dinamica grupului și statutul agresorului.
Cyberbullying: mesaje jignitoare, amenințări, conturi false, excluderea din grupuri online și distribuirea de conținut fără consimțământ, cu un impact amplificat de mediul digital.
Bullying pe criterii discriminatorii: bazat pe aspect fizic, dizabilitate, etnie sau statut social, cu riscul normalizării discriminării în mediul școlar.

Aceste forme afectează negativ nu doar victima, ci și întregul climat școlar, iar în contextul românesc există numeroase rapoarte care evidențiază amploarea fenomenului, mai ales în mediul rural, unde peste 90% dintre copii au experimentat cel puțin o situație de bullying.

Semnele care indică că un copil poate fi victimă a bullying-ului

Adesea, victimele nu vorbesc deschis despre experiențele lor din cauza fricii sau rușinii. De aceea, adulții trebuie să fie atenți la schimbările de comportament și emoționale, cum ar fi:

anxietate sau iritabilitate înainte de mersul la școală;
retrageri sociale și evitarea anumitor locuri sau activități;
hipervigilență și reacții disproportionate;
schimbări în utilizarea dispozitivelor digitale, evitarea aplicațiilor sau ascunderea ecranului, posibile semne de cyberbullying;
scăderea performanței școlare, lipsa concentrării, absențe frecvente;
manifestări somatice precum dureri de cap, stomac, tulburări de somn sau oboseală inexplicabilă.

Aceste semnale trebuie privite în context și pot indica necesitatea unei intervenții timpurii pentru a preveni agravarea situației.

Semne că un copil poate fi agresor sau martor pasiv și cum abordăm aceste roluri

Este important să evităm stigmatizarea agresorilor, recunoscând că aceștia pot acționa astfel din diverse motive, precum presiunea de grup sau dificultăți în reglarea emoțională. Semnele pot include nevoia de dominare, minimizarea suferinței victimei, căutarea atenției prin atragerea unui public sau implicarea în mesaje jignitoare online. În România, 17% dintre copii au recunoscut că au trimis mesaje jignitoare în mediul digital.

Martorii pasivi joacă un rol esențial în perpetuarea bullying-ului prin tăcere sau neimplicare. Educația și sprijinul trebuie să îi încurajeze să intervină în moduri sigure, cum ar fi raportarea la adulți, susținerea victimei sau refuzul de a redistribui conținut umilitor.

Importanța intervenției timpurii: efecte și riscuri pentru toate părțile implicate

Bullying-ul generează un stres cronic pentru victime, afectând stima de sine, relațiile sociale și performanța școlară. Pe termen lung, poate contribui la probleme de sănătate mintală, dacă nu se acordă sprijin adecvat. Pentru agresori, lipsa consecințelor poate încuraja un stil relațional disfuncțional, iar pentru martori, tolerarea fenomenului degradează climatul clasei și încrederea în adulți.

Aceste consecințe subliniază necesitatea unui răspuns rapid și coerent, care să protejeze victimele și să implice întreaga comunitate școlară.

Ghid practic de acțiune pentru elevi, părinți, profesori și conducerea școlii

Intervențiile eficiente depind de existența unui adult care să ia în serios semnalul și să acționeze consecvent, nu doar verbal. Pentru elevi, este recomandat să reducă expunerea la agresiune prin apropierea de colegi de încredere și evitarea locurilor nesupravegheate. Documentarea incidentelor cu data, locul și martorii este utilă pentru un demers ulterior informativ.

În caz de cyberbullying, păstrarea dovezilor digitale, cum ar fi capturile de ecran și linkurile, este esențială. Blocarea și raportarea pe platformele online trebuie să fie urmate de sesizarea unui adult responsabil.

Părinții trebuie să abordeze discuția cu calm, fără acuzații, concentrându-se pe siguranța și susținerea copilului. Comunicarea cu școala ar trebui să includă sesizarea în scris, pentru claritate și monitorizare. Dacă reacția este insuficientă, escaladarea către inspectoratul școlar este o opțiune.

Profesorii trebuie să evite minimalizarea situațiilor și să asigure protecția imediată a victimei, delimitând comportamentul agresiv, negociind consecințe educative și implicând martorii în mod constructiv.

Conducerea școlii are responsabilitatea de a implementa proceduri funcționale, de a comunica transparent (respectând confidențialitatea) și de a promova un climat sigur care să reducă subraportarea și tăcerea. Pentru martori, rolul este să limiteze susținerea socială a bullying-ului, sprijinind victimele și raportând situațiile.

Acest proces de intervenție și prevenție este susținut legal în România prin modificările aduse Legii educației și prin normele metodologice aprobate, inclusiv prin mecanismul de semnalare anonimă a faptelor de violență, care poate fi un instrument valoros pentru comunitățile școlare.

Mai multe informații utile despre ce pot face elevii, părinții și profesorii pas cu pas în gestionarea bullying-ului în școli pot fi găsite în articolul dedicat pe platforma eKonews, unde sunt prezentate și repere concrete în acest domeniu.

Prevenția bullying-ului: rolul școlii și familiei

Prevenția nu se rezumă la campanii ocazionale sau postere, ci implică stabilirea unor reguli clare, aplicarea consecventă a acestora, educația socio-emoțională și crearea unui mediu în care raportarea este sigură și încurajată. Profesorii trebuie să intervină imediat la orice semn de umilire, iar elevii să înțeleagă ce comportamente sunt inacceptabile.

În mediul digital, educația pentru alfabetizare digitală este esențială pentru a înțelege riscurile redistribuirii conținutului, presiunea de grup și protejarea datelor personale. Studiul „Ora de Net” din 2023 subliniază necesitatea unor programe practice și adaptate realității copiilor și adolescenților.

Instrumentele de prevenție secundară, precum mecanismul de semnalare anonimă, ajută la identificarea timpurie a situațiilor de bullying care altfel ar rămâne ascunse, facilitând intervenții rapide și eficiente.

Resurse suplimentare privind prevenirea violenței în școli și protecția copiilor pot fi consultate pe site-ul Salvați Copiii România, unde sunt oferite ghiduri și programe dedicate acestor aspecte fundamentale.

Întrebări frecvente despre bullying în școli

Este bullying dacă un incident se întâmplă o singură dată?
Un singur incident poate fi o agresiune izolată sau începutul unui tipar de bullying. Criteriul-cheie este dacă există dezechilibru de putere și repetitivitate sau probabilitatea mare a acesteia. În mediul online, un singur act poate deveni repetat prin redistribuire.
Ce fac dacă copilul meu spune „nu spune nimănui”?
Este important să luați în serios frica copilului, explicând că scopul este siguranța lui și că veți acționa împreună, evitând expunerea inutilă care ar putea agrava situația.
Care sunt cele mai utile dovezi în cazurile de cyberbullying?
Capturile de ecran, linkurile, datele și orele incidentelor, precum și numele conturilor implicate sunt esențiale pentru documentare și intervenție. Acestea ajută la clarificarea situației și la aplicarea măsurilor corecte.
Are sens să raportez dacă agresorul este un elev popular?
Da, deoarece statutul social poate perpetua bullying-ul. Raportările bine documentate reduc spațiul de interpretare și facilitează intervenția eficientă.
Școala are obligația să intervină în cazurile de bullying?
Da. Legea educației și normele metodologice din România impun școlii să prevină și să intervină în situațiile de bullying, asigurând un mediu educațional sigur pentru toți elevii.

Bullying-ul în școli este o problemă complexă care necesită atenție, cunoștințe și acțiuni concertate din partea tuturor celor implicați. Este esențial să răspundem prompt și responsabil la orice semnal, să documentăm corect situațiile și să urmărim aplicarea măsurilor de protecție și educație. Numai astfel putem transforma mediul școlar într-un spațiu sigur, în care respectul și empatia devin norma, nu excepția.