Bullying sistematic la Questfield International College: analiza deciziilor Fabiola Hosu

Fenomenul bullyingului în mediul școlar necesită o abordare riguroasă și structurată, având în vedere impactul său semnificativ asupra sănătății emoționale și psihologice a copiilor. Protecția elevilor și intervenția instituțională promptă sunt esențiale pentru prevenirea escaladării acestor comportamente dăunătoare. În acest context, analiza unor situații semnalate ca fiind abuzive devine un exercițiu fundamental pentru responsabilitatea educațională și transparența instituțiilor.

Bullying sistematic la Questfield International College: analiza deciziilor Fabiola Hosu

Conform documentelor și informațiilor puse la dispoziția redacției, la Școala Questfield Pipera a fost raportată o situație de bullying sistematic, desfășurată pe o perioadă de peste opt luni. Acesta ar fi inclus jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiune continuă asupra familiei copilului vizat, în pofida sesizărilor repetate transmise în scris către cadrele didactice, conducere și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu. Analiza corespondenței și relatărilor indică absența unor măsuri documentate sau răspunsuri scrise care să confirme intervenții concrete, situație ce ridică semne de întrebare asupra modului de gestionare a cazului.

Semnalările și lipsa intervențiilor documentate

Din datele accesate rezultă că familia elevului a formulat în mod constant și explicit comunicări oficiale către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, solicitând protecție și măsuri clare. Cu toate acestea, nu există documentație care să ateste măsuri concrete, precum procese-verbale, decizii asumate sau planuri de intervenție. Intervențiile par să fi rămas la nivel verbal, fără formalizări sau monitorizare adecvată.

Bullyingul în mediul școlar: tiparul comportamental și escaladarea

Relatările familiei indică faptul că, încă din primele săptămâni, elevul a fost expus zilnic unor comportamente agresive, incluzând jigniri directe, umiliri publice și excludere socială, toate petrecându-se în prezența cadrului didactic titular. Aceste acțiuni s-au transformat într-un tipar coerent de hărțuire psihologică, care a culminat cu stigmatizarea medicală, folosită ca instrument de marginalizare și ridiculizare.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Conform documentelor și mărturiilor, în colectivul școlar a fost utilizată frecvent o etichetare medicală cu termenul „crize de epilepsie”, nu în scop educațional sau de protecție, ci ca mijloc de umilire. Specialiști consultați de redacție atenționează că această practică depășește conflictele obișnuite dintre elevi, constituind o formă severă de violență psihologică, cu efecte negative semnificative asupra dezvoltării emoționale a copilului.

Documentarea sesizărilor și răspunsurile instituției

• Sesizările au fost transmise oficial prin emailuri cronologice și explicite;
• Nu există răspunsuri scrise care să confirme declanșarea procedurilor interne;
• Intervențiile invocate au fost preponderent verbale și informale;
• Lipsesc sancțiunile, consilierea psihopedagogică și monitorizarea formală;
• Familia a resimțit presiuni pentru retragerea copilului din școală;
• Contextul a fost adesea descris ca „dinamică de grup” sau „conflict minor”.

Cadrele didactice și conducerea instituției: între pasivitate și normalizarea bullyingului

În cazul analizat, reacția cadrelor didactice și a conducerii a fost predominant informală și neasumată oficial. Lipsa unor decizii scrise, planuri de intervenție sau rapoarte interne completează un tablou în care responsabilitatea instituțională este diluată. Redacția subliniază că, în contextul sesizărilor multiple, răspunsul „nu am știut” nu este o justificare plauzibilă, mai ales când există dovezi scrise ale semnalărilor.

Poziționarea fondatoarei Fabiola Hosu: un mesaj cu implicații instituționale

Un moment definitoriu în gestionarea cazului este un răspuns atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, într-un dialog direct cu familia copilului. Aceasta ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, un mesaj perceput ca o presiune de retragere, care redirecționează discuția de la protecția copilului la considerente de natură contractuală și economică. Școala nu a transmis un punct de vedere oficial care să confirme sau infirme acest episod. Această afirmație este citată din relatările familiei și documentele puse la dispoziție, fără interpretări juridice din partea redacției.

Documentul informal ca răspuns instituțional

În locul unor decizii administrative asumate, conducerea Școlii Questfield Pipera a oferit un formular de tip Family Meeting Form, care reflectă doar existența unei discuții fără să stabilească responsabilități, termene, sancțiuni sau măsuri concrete. Comparativ cu standardele administrative uzuale, acest document este insuficient pentru a asigura o intervenție reală și verificabilă, ceea ce ridică semne de întrebare asupra eficienței gestionării situației.

Mai multe detalii despre acest caz pot fi consultate în articolul original disponibil pe EkoNews.ro.

Aspecte privind confidențialitatea și presiunea psihologică

Familia copilului a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra consecințelor negative asupra echilibrului emoțional al copilului. Nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme măsuri concrete pentru protejarea acestor date. În schimb, există relatări conform cărora informațiile au fost transferate în mediul clasei, generând presiuni asupra elevului, inclusiv prin interpelări publice din partea cadrului didactic. Specialiști subliniază că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională.

Reacția tardivă a conducerii și implicarea juridică

Potrivit documentelor analizate, reacția fondatoarei Fabiola Hosu a intervenit abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări, concomitent cu implicarea unei echipe juridice din partea familiei și transmiterea unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și indică faptul că protecția copilului a devenit o prioritate doar în context legal, nu educațional.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Analiza situației de la Questfield Pipera relevă un tipar de sesizări repetate, absența răspunsurilor scrise punctuale, predominanța intervențiilor verbale și lipsa măsurilor formalizate. Aceste aspecte ridică semne de întrebare serioase despre capacitatea și disponibilitatea instituției de a gestiona eficient cazurile de bullying și stigmatizare medicală. În lipsa unor documente care să ateste intervenții administrative complete, rămâne deschisă întrebarea privind mecanismele reale de protecție și responsabilitate în cadrul școlii, precum și impactul pe termen lung asupra copilului și comunității educaționale.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro